religie

Duminică, 1 septembrie 2024, va avea loc slujba de sfințire a bisericii Parohiei cu hramurile „Izvorul Tămăduirii”, „Sf. Mc. Spiridon” și „Sf. Mc. Haralambie” din Municipiul Târgoviște.

Ctitorită între anii 1832-1833, în afara zidurilor Cetății de Scaun muntene, biserica a fost reabilitată între anii 2017 – 2024, ocazie cu care au fost realizate lucrări de restaurare a bisericii și a clădirilor anexe.

Toți cei care vor dori, bărbați și femei, se vor putea închina și intra în Sfântul Altar, până seara târziu.

Credincioșii sunt invitați să participe la acest eveniment duhovnicesc, începând cu ora 8.00.

Izvorul Tămăduirii se sărbătorește, în fiecare an, în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști. Acest praznic este menit să arate rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii oamenilor. În această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de tămăduire.

Praznicul Izvorului Tămăduirii și-a luat numele de la minunea săvârșită de Maica Domnului în apropierea Constantinopolului. Astfel, conform tradiției, un înțelept orb care rătăcea prin ținut se întâlnește cu viitorul împărat Leon cel Mare (Tracul), care, plin de blândețe și de bunăvoință, l-a însoțit pe drum. Orbului i s-a făcut sete, dar Leon nu a găsit niciun izvor prin preajmă. O voce îl ghidează către un izvor, îl învață să îi ungă ochii orbului și astfel se înfăptuiește o minune. Orbul care își recăpătase vedere rostește: "Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!", iar Leon a îngenuncheat și a rostit cuvintele: "Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduirilor, fântâna dătătoare de sănătate!". Tot atunci, înțeleptul orb i-a prezis lui Leon că va ajunge curând împărat.

În anul 475, se împlinește profeția și Leon devine împărat. În același an, în apropierea locului în care s-a produs minunea, în vechiul cartier Vlaherne, începe construcția bisericii Izvorul Tămăduirii, care se regăsește și astăzi la Istanbul în forma ei restaurată, împreună cu izvorul tămăduitor.

Tot tradiția arată că, mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. În semn de mulțumire, acesta a construit o biserică și mai mare, biserica Macii Domnului din Vlaherne, care în anul 1435 a fost distrusă de turci.

Credincioşii care merg la Istanbul se pot închina în biserica Izvorul Tămăduirii. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

În epoca bizantină, acest locaș se număra printre cele mai importante ale cetății. Fiecare viitoare împărăteasă care venea în Constantinopol se întâlnea cu viitorul împărat bizantin în Biserica Izvorul Tămăduirii.

În ziua de Înălțarea Domnului, împăratul poposea cu barca în portul de la Poarta de Aur și de aici mergea pe jos până la biserică. El era întâmpinat de preoți cu o Sfânta Cruce. La sfârșit, împăratul îl poftea pe patriarh la masă.

Sfințirea apelor în ziua de Izvorul Tămăduirii

Creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasmă Mică. Cuvântul "agheasmă" (provine din grecescul "aghios") înseamnă sfințire și denumește atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. Slujba are loc în biserici şi uneori la fântâni şi izvoare. În unele zone din ţară, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită.

Agheasma sfințită de Izvorul Tămăduirii se păstrează peste an și este folosită în caz de boli sau necazuri, pentru a aduce alinare și binecuvântare.

În prejma multor mănăstiri şi schituri se află izvoare şi fântâni tămăduitoare, între care şi la Mănăstirea Nucet din judeţul Dâmboviţa. Mai sunt cunoscute pentru fântânile de leac Mănăstirea Ghighiu, Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Horăicioara, Mănăstirea Prislop.

Izvorul Tămăduirii - Tradiţii şi obiceiuri

În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării, obişnuiau să facă legământul juvenil - în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Persoanele „legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului, dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Aghiasma Mică se stropesc toate camerele din casă.

Se mai spune în popor că, în această zi, apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă. 

Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. 

Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

Tot printre cei care cred în superstiţii, se spune că dacă cineva are curajul să lase, în ziua de Izvorul Tămăduirii, o cană ori un vas cu apă sub un nuc sau un soc, şi găseşte mai târziu pământ la fundul acelui vas, însemnă că nu mai are multe zile de trăit. 

Rugăciune către Maica Domnului de Izvorul Tămăduirii

Preacurată, preanevinovată, preamilostivă, prealăudată, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruită a creștinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la tine, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la tine nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.

Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă asculți cererile noastre.

În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit fărădelegea, credința s-a micșorat și după cuvântul de Dumnezeu propovăduitorului Pavel, gură lui Hristos, oamenii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de sine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiubitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această generație vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit începătorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearăul diavol ca să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Ortodoxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, ca fiarele cele sălbatice urlând și ca lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile. Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea turma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apucând și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor războaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.

Maică noastră duhovnicească, izvorule al tămăduirilor, noi cei mici, cei păcătoși, cei nevrednici robi ai tăi și fii ai tăi duhovnicești, mădularele cuvântătoare ale turmei lui Hristos, ale acestei alese a Lui Biserici Ortodoxe, ca niște bolnavi și neputincioși, cu frică de a nu fi sfâșiați de lupii cei turbați, ca niște oameni cu puțină credință, neputând să ne împotrivim mâniei valurilor sălbatice ale ereticilor, scăpăm cu pocăință și cu lacrimi la ajutorul tău cel nebiruit și la acoperământul tău cel tare. Întinde, Stăpână, acoperământul tău cel tare și ocrotește-ne pe noi, fiii tăi, sub acoperământul aripilor milostivirii tale și al dragostei tale de maică și păzește-ne de încornorații cei nevăzuți, care caută să ne sfâșie pe noi. Păzește și mănăstirea ta și fiii tăi de toată erezia cea deșartă, de toată rătăcirea și de orice alt rău. Mijlocește către Fiul tău și Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre, pentru luminarea sufletelor și a cugetelor noastre, pentru călăuzirea pe calea adevărului, pentru întărirea noastră în adevărata credință ortodoxă și pentru predaniile cele apostolice și patristice. Ține-ne pe noi în dragostea cea adevărată și curată către această și către aproapele nostru, întărește-ne pe noi în tine, spre mărturisirea și spre lupta virtuții și descoperă-ne nouă voia lui Dumnezeu cea preabună, cea desăvârșită.

Mijlocește către Fiul tău să-i lumineze pe arhierei, să se pocăiască, să se spovedească, să fie apărătorii viteji ai canoanelor și predaniilor apostolice și patristice, și nu înșelători și călcători ai acestora. Să-i lumineze pe mai-marii țării acesteia că să lase necuviința, certurile dintre ei și ambițiile politice, să se înțeleagă, să se împace cu mai-marii bisericii, căci unde sunt trufiile, ambițiile și luptele, acolo este toată stricăciunea. Să îi unească pe toți întru una sfânta, sobornicească și apostolească biserică, într-o singură credință, într-un botez, precum ne-au predanisit de Dumnezeu purtătorii Părinți la cele șapte sfinte sinoade ecumenice. Să ne ierte și să ne mântuiască pe noi toți după marea și bogata Sa milă și să ne învrednicească de bună pocăință, de sfârșit bun și de Împărăția cerurilor. Amin. 

(surse: pravila.ro, agerpres.ro)

În Aula „Sfântul Voievod Neagoe Basarab” a Reședinței eparhiale, luni, 29 ianuarie, a avut loc ședința Adunării Eparhiale în cadrul căreia au fost prezentate și aprobate rapoartele comisiilor de specialitate care reflectă activitatea Eparhiei. 

În cadrul activității social-filantropice, au fost derulate proiecte în valoare de aproape 6.000.000 lei, de care au beneficiat peste 130.000 de persoane, astfel:

-A fost oferit sprijin financiar pentru persoane care aveau nevoie de intervenții chirurgicale vitale, atât în țară cât și în străinătate;

-Au fost acordate lunar 20 de burse pentru elevii și studenții merituoși din Eparhie;

-Peste 160.000 lei au fost oferiți pentru ajutorarea victimelor tragicului accident de la Crevedia și s-au colectat 102 litri de sânge, de la 302 donatori, preoți și credincioși;

-Aproape 700 de pacienți au beneficiat de îngrijire gratuită în cadrul Centrului Socio-Cultural Creștin și Medical de la Parohia „Sf. Voievod Neagoe Basarab”

-În cadrul Cantinei Sociale a Arhiepiscopiei Târgoviștei beneficiază zilnic de masa de prânz 130 de persoane, fiind distribuite peste 38.000 de porții de mâncare în anul precedent;

-În cadrul campaniei „Donează sânge, salvează o viață”, 841 de preoți și credincioși au donat 328 litri de sânge;

-În cadrul Apartamentului Social protejat „Sf. Ier. Nicolae” al Centrului Social Creștin s-a continuat îngrijirea celor 6 copii, cu mențiunea că unul dintre ei este doctorand la SNSPA.

-Activitatea culturală a avut în vedere readucerea în memoria contemporanilor, prin intermediul volumelor tipărite de Editura eparhială, ori prin intermediul unor evenimente, manifestări sau proiecte, oameni, instituții sau momente importante ale istoriei bisericești și naționale, dar și sprijinirea catehizării noilor generații. Astfel, au fost tipărite volumele: „Stolnicul Constantin Cantacuzino – diplomat, politician și erudit sprijinitor al misiunii Bisericii prin intermediul culturii, Tipăriturile de la Târgoviște ale Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și Radu Mihnea – binecredincios voievod, promotor al valorilor creștine și luptător pentru unitatea neamului românesc și broșurile misionare destinate tinerilor, intitulate: Muzica în misiunea Bisericii Ortodoxe și Vârsta înțelepciunii și a roadelor credinței.

Sfânta Muceniță Filofteia, sărbătorită de creștinii ortodocși în fiecare an pe 7 decembrie, este cunoscută drept ocrotitoarea copiilor și a femeilor care vor să se căsătorească. 

Potrivit tradiției, de Sfânta Filofteia nu este bine să se muncească. Femeile nu au voie să spele, să calce sau să coasă, iar bărbații nu au voie să meșterească. În această zi este bine să se dea de pomană mâncare copiilor săraci. Tradiția spune că femeile care vor face acest lucru vor fi protejate de rele și de boli grave.

Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, în apropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Ţaratului româno-bulgar, într-o familie de ţărani. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama sa, care moare când Filofteia era încă mică. După ce tatăl ei s-a însurat a doua oară, viața sfintei a ajuns un șir de bătăi și de certuri.

Filofteia era foarte milostivă și adeseori le împărţea săracilor şi flămânzilor hainele ei şi mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la ţarină tatălui ei. Când a prins-o în timp ce le împărțea nevoiașilor din mâncarea lui, tatăl Filofteei s-a mâniat și a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu. Lovitura a fost fatală, pentru că, în scrut timp, copila de 12 ani a murit.

Înspăimântat, ucigaşul a alergat în cetate şi le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii ce nenorocire s-a întâmplat şi că trupul fetei este acoperit de o strălucire cerească. Aflând neaşteptata veste, ahiepiscopul, însoţit de mai-marii cetăţii şi de multă lume au pornit spre locul dramei cu multe lumânări aprinse, cu tămâie, rostind rugăciuni. Când au văzut că trupul copilei este învăluit de acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toţii, lăudându-l pe Dumnezeu.

Apoi, au încercat să ridice trupul sfintei şi să-l ducă în cetate, dar n-au putut să-l urnească din loc, pentru că trupul copilei era greu ca piatra.

Atunci, s-au gândit că aceasta poate vrea să se odihnească într-un anumit loc sfânt. De aceea, cei care-l ajutau pe tatăl Sfintei Filofteia să-i ridice trupul au început să numească ţări, mănăstiri şi biserici rânduite în preajma locurilor natale, apoi şi pe cele existente peste Dunăre. Abia când a fost pomenit numele Bisericii Domneşti din Târgul Argeşului, trupul ei a devenit mult mai uşor. Cei prezenți și-au dat seama că acolo vrea sfânta să ajungă, așa că l-au înștiințat pe domnul Radu Vodă, ctitorul acelei biserici. Astfel a ajuns sfânta pe pământ românesc. Adeseori, ea este reprezentată în icoane în costum popular românesc.

Moaștele Sfintei Filofteia au fost puse în Biserica Domnească din Curtea de Argeș, unde au rămas până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeș, de către Neagoe Basarab. Apoi au fost mutate în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș, unde se află și în prezent.

În fiecare an, pe 7 decembrie, moaștele sfintei Filofteia sunt scoase din paraclis și racla este deschisă. Acestea sunt puse într-un pavilion special amenajat din fața bisericii și mii de credincioși vin în pelerinaj.

Rugăciune făcătoare de minuni către Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş

Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filofteia, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți.

Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul.

Că El însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.

Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind.

Căci știm, Sfântă muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcire, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele.

Pentru aceasta cădem la milostivirea ta, ca să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: bucură-te, fecioară, mare muceniță Filofteia.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și ca un îndurat, cu dreapta Ta cea atotputernică stinge-mi focul ce m-a cuprins, încetează-mi boala și cu milostivirea Ta ridică-mă din patul durerilor, pentru slava numelui Tău.

Ca Tu ești doctorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!".

Sfântul Apostol Andrei, cel care a devenit ocrotitorul românilor, este sărbătorit în fiecare an pe data de 30 noiembrie.

Începând cu anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea să fie însemnată cu crucea roșie în calendarul bisericesc, iar, în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat ocrotitorul spiritual al României.

Potrivit Evangheliei, Sfântul Andrei a fost unul dintre primii ucenici ai lui Iisus Hristos, alături de fratele său, Sfântul Petru. Ei erau pescari pe Marea Galileii atunci când Iisus i-a chemat să devină „pescari de oameni”.

După învierea și înălțarea Mântuitorului, Sfântul Andrei a predicat Evanghelia în diferite regiuni, inclusiv în Grecia și în Sciția, o regiune care corespunde în mare parte teritoriului României de astăzi. Tradiția creștină românească atribuie Sfântului Andrei misiunea de a propaga creștinismul în Sciția, astfel că Sfântul Apostol Andrei a adus creștinismul în această regiune.

Sfântul Andrei a fost crucificat în orașul Patras din Grecia, pe o cruce în formă de X, cunoscută sub numele de „Crucea Sfântului Andrei”. Se spune că, înainte de a muri, el a binecuvântat lumea și a mărturisit credința în Hristos.

Tradiții de Sfântul Andrei

În noaptea Sfântului Andrei, "umblă strigoii" să fure "mana vacilor", "minţile oamenilor" şi "rodul livezilor". Gospodinele atârnau odinioara cununi de usturoi sau ungeau cu usturoi zdrobit porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor  pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. 

Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană).

Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte - pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare - şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă.

Iar pentru a împiedica pătrunderea spiritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor.

În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. De asemenea, se seamănă grâu în mici vase, înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou aratănd cum va fi anul viitor pentru fiecare. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succese. 

Sf. Andrei este una dintre cele mai importante sărbători din an pentru farmece și practici divinatorii. În funcție de zonă, există mai multe tradiții. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită. 

În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viseze ursitul, fetele îşi pun sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că cineva le ia grâul, înseamnă că se vor mărita. 

Tot pentru a ști cine le va fi soț, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârșește coapta pe cărbuni încinși. Unele fete îşi pregătesc turta aducând apă cu gură. Pentru acest colac folosesc apă neîncepută, iar făina şi sarea sunt măsurate cu o coajă de nucă. Jumătate de trurtă este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătate este pusă într-un ștergar, sub pernă, până dimineața. Tânărul care îi va aduce apă de băut în vis în noaptea de Sfântul Andrei va fi cel cu care fata se va mărita în curând.

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc.

Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, titulatură izvorâtă din prezența apostolului pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul.  În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice, însă au si ghinionul de a fi atacaţi de lupi şi transformati în vârcolaci.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prima mare sărbătoare din postul Crăciunului, este marcată în fiecare an pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia, scrie crestinortodox.ro.

Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închină Lui. Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu și la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfânta încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârstă de 15 ani.

Tradiţii, obiceiuri și superstiții

Potrivit tradiției, în această zi se deschid cerurile, iar oamenii pot să înțeleagă graiul animalelor. În plus, această sărbătoare este și un prilej pentru a se face previziuni asupra vremii. Se crede că dacă ziua de 21 noiembrie va fi înnorată, peste an vor fi epidemii, iar dacă va ninge, atunci va fi o iarnă lungă și foarte grea, scrie Antena 3.ro.

În această zi toți cei care sunt certați trebuie să se împace, cerându-și iertare unii de la alții, pentru ca Postul Crăciunului să le fie de folos.

Tot astăzi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, păstrate în lumină și căldură, încep să înmugurească și să înflorească, fiind folosite mai apoi în noaptea de Anul Nou drept sorcove. 

În fiecare an, pe data de 14 octombrie, Biserica ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Parascheva. Aceasta este cinstită mai ales de către moldoveni, deoarece de peste 350 de ani, moaștele ei se găsesc la Iași, însă, în ultimii ani, la pelerinajul de cinstire a sfintei vin români din toată țara, precum și credincioși din străinătate. 

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, în Epivata, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, într-o familie de oameni credincioși și bogați. Unul dintre frații Cuvioasei Parascheva, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop.

Cuvioasa Parascheva a moștenit o mare avere de la părinți împreună cu fratele ei, iar Sfânta a dăruit partea ei săracilor, „părăsind frumusețea acestei lumi” și retrăgându-se în „adâncul pustiei”. Sfânta Parascheva s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe, în Pustiul Iordanului. Într-o noapte, când avea 25 de ani, un înger i s-a arătat în vis și i-a spus să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit“. Sfânta s-a întors în Epivata, fără să spună cuiva cine este. După moartea ei, a fost îngropată ca o străină. Prin voia lui Dumnezeu, moaștele sfintei au fost descoperite „neputrezite și pline de mireasmă”, atunci când un marinar a fost îngropat alături de ea. Însă, în următoarea noapte, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa, Gheorghe, i s-a arătat o împărăteasă în vis, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulți îngeri. Aceasta i-a spus: „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”. Împărăteasa din vis nu era altcineva decât Sfânta Cuvioasa Parascheva, care i-a poruncit să ia trupul ei și să-l așeze într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, Eftimia, în aceeași noapte, iar a doua zi, amândoi au spus tuturor întâmplarea. Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc și au luat trupul Cuvioasei și l-au adus cu bucurie în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. 

După două sute de ani, vreme în care trupul sfintei a stat în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata, săvârșind minuni, cinstitele moaște au fost strămutate în mai multe locuri, acolo unde au fost alinare în suferință tuturor. În 1218 și 1241, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivata la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar, oraș care devenise între timp reședința patriarhală. Aici, moaștele au rămas pentru 160 de ani, după care au fost mutate la Belgrad, acolo unde au stat până în 1521, atunci când turcii au cucerit și acest oraș. După ce au fost adăpostite în mai multe biserici din Constantinopol, pe 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului Vasile Lupu. Moaștele au rămas până în 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului sfânt.

Sfânta Parascheva – Tradiții și obiceiuri 

De Sfânta Parascheva, tradiția populară interzice femeilor să facă treburi în gospodărie și să calce ori coase. Se spune că dacă nu vor ține cont de asta, femeile se vor confrunta cu dureri de cap și de ochi. 

De Sfânta Cuvioasă Parascheva, femeile însărcinate trebuie să împartă mâncare cu copiii săraci. Potrivit, tradiției, Sfânta Parascheva va ocroti viitoarele mămici, iar nașterea va fi mai ușoară și fără dureri.

De Sf. Parascheva o tradiție veche spune că printre bucatele de pomană este bine să se împartă și vin nou și must, dar și pâine ori lipie și nuci. 

De Sf. Parascheva se fac și previziuni ale vremii, în funcție de cum este vremea în ziua în care este prăznuită Cuvioasa, dar se ține cont și de somnul oilor. În cazul în care oile dorm strânse și înghesuite laolaltă, ciobanii spun că iarna va fi una grea, lungă și friguroasă. Dacă oile dorm răsfirate, atunci iarna va fi blândă. 

Rugăciune către Sfânta Parascheva 

„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slavim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.